Vine o zi cand memoria se transforma in uitare si uitarea devine memorie de o zi. A doua zi, iti dai seama ca lumea s-a schimbat. Ca strada pe care o stiai la locul ei s-a mutat pe o alta strada, intr-un cartier strain, dintr-un oras aproape necunoscut. E ca si cum cineva te-ar lovi cu putere intre omoplati si punctul numit de asamblare s-ar deplasa intr-un loc din afara. Drumul pe care il stiai atat de bine si pe care inca te afli este un alt drum si acum duce spre altundeva.Lumea s-a schimbat, domnule. Acum se traieste in viteza si se face dragoste pe fuga, se moare intr-o graba desavarsita.
Eu tot mai cred ca visele sint cele mai indraznete ganduri ale noastre, ca ele exprima o stare probabila la care nu ajungem decat noaptea, cand moartea face cu noi exercitii de proximitate. Si cel care te ucide este de fiecare data altul dar niciodata primul.
