...cantand, intreband, adulmecand, cu cerul in ochi si cu soarele pe umeri.
Visasem frumos, si noaptea fusese o imensa portocala. Plouase peste noi cu felii subtiri de portocale ..iar avioanele care inotau prin pulpa zemoasa a acelor nori nefiresti devenisera extrem de dulci si ramasesera suspendate pe cer. Si noi, tot zburand, voiam sa facem escala in mijlocul cerului.
Apoi m-am trezit de tot....ca un copil dat in mintea adultilor. Am compus in minte cea mai frumoasa poezie care s-a inventat vreodata pe pamant sau aiurea...am dedicat-o, si uite asa intunericul reinventa lumina.
Intre timp, p-afara, se vindeau primele lacramioare...Si mult liliac.
Mirosea frumos....a viata, vis si melodie. Mirosea a melodia asta http://www.youtube.com/watch?v=ojrTKOTGH9s...pe care o cantam trezindu-ma..
P.S. Dupa modelul Ancutzei, multumesc tz-ului pentru bibliografia muzicala de acum ceva ani buni.
vineri, 11 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)